Antonia Iulia Dejeu, are 40 de ani, e născută la Șimleul Silvaniei si a crescut la Oradea. A făcut facultatea de filosofie la București. Sufocată de lipsa de perspective de viitor în România, a venit în iunie 2002 în vizită la sora ei mai mică, s-a îndrăgostit de Italia și s-a hotărât să se stabilească aici.
“Cunoșteam cultura italiană din lecturi și studii, urmăream televiziunea italiană și absorbeam ca un burete toate informațiile pe care mi le dădeau mama și sora mea cea mică, care erau deja aici. Cu toate acestea nu a fost ușor, pot spune că am trăit un șoc în primele luni. În Bologna am venit în toamna anului 2003. Am continuat studiile începute la Imola, la Institutul de Științe Religioase. Încet încet am cunoscut tot mai mulți prieteni italieni sau imigrați, apoi am început să lucrez ca mediatoare interculturală, și să cunosc foarte bine realitatea care ne înconjoară. De câțiva ani mă definesc o româncă bolonieză.
Câteva din problemele cu care m-am confruntat: nu am reușit să-mi găsesc un loc de muncă stabil, pentru că există bănuiala că o străină s-ar putea întoarce acasă, că o femeie tânără poate să aibă copii și nevoie de concedii, se consideră ca după 30 de ani ești bătrân pentru anumite munci și prea calificat pentru altele … Curriculum meu vitae a speriat multă lume, pentru că am schimbat locuri de muncă interesante în România. Uneori lumea m-a judecat fără să mă cunoască, cred.
Într-o bună zi m-am prezentat la o adunare generală a cetățenilor organizată de Movimento 5 Stelle Bologna, vorbind despre articolul 3 al Constituției Italiei: Toţi cetăţenii au demnitate sociale egală şi sunt egali în faţa legii, fără deosebire de sex, rasă, limbă, religie, opinie politică, condiţii personale şi sociale.
Este responsabilitatea Republicii a elimina obstacolele de natură economică şi socială, care constrâng libertatea şi egalitatea cetăţenilor, împiedicând dezvoltarea deplină individuală şi participarea efectivă a tuturor lucrătorilor la organizarea politică, economică şi socială a ţării.
Am încercat să demonstrez că spiritul legii cere să se aplice aceleași condiții și migranților. Două luni mai tărziu, la propunerea mea, lua naștere grupul de muncă pentru egalitatea de șanse, în sens larg, deci și a imigraților. Era deja perioada pre-electorală, la început cu sfială, dar apoi cu hotărâre, m-am propus ca și candidată în Consiliul Comunal și, ca alternativă, ca și cap de listă în cartierul meu. Am fost aleasă în cartier. În tot acest timp nu am mai întâlnit o persoană care să mă evalueze ca româncă, și nu ca persoană umană pur și simplu, pe baza cunoștințelor și a activității mele. Un exemplu minunat a fost perioada în care activiștii, împreună cu cetățenii, au formulat punctul 9 al programului electoral, în care se vorbea de imigrație și integrare. S-a colaborat pe baza informațiilor și a legilor, nu a ideilor preconcepute!
Ziua în care am ținut discursul de acceptare a mandatului electoral in cartier a fost cel mai interesant moment din carieră. ”
Ce v-a determinat să luați o decizie așa drastică de a demisiona din Mișcarea 5 Stele şi din funcţia de consilier în circumscripţia San Vitale?
„Beppe Grillo, întemeietorul Mișcării, dar nu liderul ei!, scrie des pe blogul său personal păreri extrem de subiective. Până aici, nicio problemă, chiar dacă aceste păreri uneori îmi fac părul măciucă. E democrație! În problema acordării cetățeniei unor categorii mai largi de imigrați, cum ar fi cei născuți în Italia, și drept de vot administrativ celor prezenți de 5 ani in Italia cu documente în regulă, propuneri susținte de campania L Italia sono acnh io, părerile sale erau rușinoase și chiar xenofobe. Ei bine, numele lui Beppe Grillo a rămas în simbolul Mișcării, din cauza confuziei ziarele și exponenți ai partidelor, lumea în general, au acuzat membrii Mișcării de susținerea acelorași păreri! După părerea mea nu e suficient ca consilierii Mișcării să voteze pentru sprijinul acelei campanii – vă invit să citiți detalii pe pagina http://www.litaliasonoanchio.it/index.php?id=522 – trebuie subliniat cu tărie mesajul că Beppe vorbește doar pentru el, și asta nu se poate face cât timp numele lui este trecut pe simbol, iar sediul virtual al Mișcării este pe o pagină internet care îi poartă numele. Eu, personal, nu suport să semnez acte pe care este trecut în antet numele acelui xenofob! Grillo a făcut în trecut lucruri minunate, dar în ultimul timp calcă prea des în strachină!
În niciun caz nu mă poate interesa nici un alt partid, și nu sunt interesată nici de asociații sau mișcări politice. Susțin în continuare valorile Mișcării 5 Stele, care sunt incompatibile cu mocirla actuală din politică.
Am făcut parte pentru un timp din Asociația Culturală a Românilor din Italia Vasile Alecsandri. Situațiile în care românii îmi solicită ajutorul: îmi cer îndrumare ca să se descurce cu birocrația sau sistemul național de sănătate. În rare cazuri am fost confundată cu o agenție de plasament a forței de muncă sau imobiliară, poate pentru că s-a încetățenit idea că persoanele care fac politică au pile și sunt puternice.
Două tendințe mai ușor de evidențiat ale românilor care trăiesc în Italia: sunt persoane interesate de viața și cultura comunității în care trăiesc acum, și o minoritate care preferă să trăiască doar între conaționali, într-un ghetou pe care și-l construiesc singuri, ca și cum ar trăi pe lună. Cred că unitatea diasporei și participarea democratică la viața țării în care am ales să trăim trebuie să meargă mână în mână.
Ca proiecte de viitor, rămân implicată în politică ca și cetățean de rând, mă uit bine împrejur căutând asociații care luptă pentru drepturile umane, în care până acum m-am implicat doar saltuar, îmi caut un nou loc de muncă după încheierea contractului pe care îl am acum, doresc să scriu cărți în limba italiană … îmi cultiv hobby-urile … mă voi căsători …
Un mesaj pe care aș dori să-l adresez comunității românești din Bologna este: Fruntea sus cu mândrie, și respect pentru toți cei din jurul nostru!
Daniel Bârsan
