Piazza Maggiore reprezintă rezultatul evoluției urbane a orașului Bologna, exprimând etape evolutive distincte. Închisă pe toate cele patru laturi de importante edificii istorice, reprezintă inima și memoria istorică a orașului, loc de întâlnire și desfășurare a diverselor evenimente politice, sociale, culturale, etc. Pentru a o deosebi de celelate piețe din zona istorică a orașului și pentru a-i accentua importanța ca piață principală a fost numită Piazza Maggiore (piața cea mai mare).
Originea acestei piețe datează în perioada romană, când în orașul nou creat Bononia, se proiectează rețeaua stradală tipic romană, ce are în punct principal piața centrală a orașului numită forum, localizat astăzi sub pavimentul transparent din Sala Borsa. Forma actuală a fost concepută inițial ca loc pentru schimburi comerciale în perioada medievală, cea mai importantă și înfloritoare din istoria orașului, ulterior conducerea orașului a determinat proiectarea, transformarea și amenajarea acesteia până la forma actuală.
Piazza Maggiore măsoară 115 metri lungime și 65 metri lățime, fiind înconjurată de unele dintre cele mai importante clădiri istorice ale orașului, toate având origini medievale și o mare importanță istorică, administrativă, culturală și religioasă.
Latura sudică e constituită din două edificii majore Basilica San Petronio și Palatul Notarilor.
Basilica San Petronio este cea mai importantă biserică a orașului, fiind a treia ca mărime din Italia după Domul din Milano si Domul din Firenze, având 132 m lungime, 66 m lățime si 45 m înălțimea cupolei. Inițial proiectul era de dimensiuni și mai mari, fiind o încercare de orgoliu a orașului de a-și demonstra capacitățile de oraș liber dar și independența religioasă față de Vatican. Aceasta se reflectă și prin păstrarea în nume său a termenului basilica – de origine bizantină, și nu a unor termeni precum chiesa, duomo sau catedrală specifici lumii catolice subordonată Vaticanului.
Este dedicată sfântului patron al orașului, vescovul Petronio sărbătorit in fiecare an pe 4 octombrie, ce a trăit și condus episcopia din Bologna între anii 431-450, relicvele acestuia fiind păstrate în interiorul catedralei.
Construcția catedralei începe în anul 1290, după un proiect în stil arhitectonic gotic târziu, realizat de Andreea din Faenza, realizâdu-se în diverse etape cu modificări permanente ale proiectului inițial până în 1659, însă, datorită fațadei neterminate nu poate fi declarată finalizată nici măcar in zilele noastre.
Corpul clădirii bisericii are forma de cruce latină cu trei navate ce conțin 22 capele laterale realizate de-a lungul timpului de unii dintre cei mai importanți arhitecți ai timpurilor. Un element interesant din interiorul catedralei este meridiana Cassini- cea mai lungă linie meridiană din lume cu cei 67 m lungime, construită de astronomul cu acelasi nume in 1655, pentru a evidenția mișcarea Soarelui pe parcursul unui an. Razele solare ce intră în catedrală printr-un orificiu aflat în partea stângă superioară a unei arcade, parcurg o linie trasată pe pavimentul bisericii, care a fost divizată cu momentele astronomice principale ale mișcării solare pe durata unui an calendaristic.
Palatul Notarilor – închide latura sudică din Piazza Maggiore, fiind sediul societății notarilor din Bologna. A fost construit în 1391 de corporația notarilor din oraș, fațada dinspre piață fiind realizată în secolul 15, prezența sa marcând atât prestigiul breslei notarilor dar și o poziționare practică a breslei notarilor lângă zona comercială principală a vremii respective.
Latura vestică – este alcătuită din Palatul Comunal (Palazzo Comunale) și Sala Borsa
Palatul Comunal (d’Accursio) – este sediul actual al primăriei orașului Bologna. Inițial a fost palatul personal al juristului Accursio da Bagnola în sec. al 12-lea, de unde și numele d’Accursio, din 1336 devine sediul Consiluilui Magistraturii orașului. În secolul 15 este restructurat și este construit alături de el turnul cu orologiu – Torre d’Accursio.
Este format din mai multe corpuri de clădiri, ce conțin mai multe săli amenajate în stiluri arhitectonice diverse – Sala Consiliului Comunal, Sala Farnese, Sala Urbană, ce redau momente din istoria orașului și conțin Colecțiile Municipale de artă, Muzeul Morandi cu opere ale marelui pictor bolognez.
Sala Borsa – constituie un corp de clădire lipit in partea dreaptă la Palatul Comunal, numele ei venind de la funcția de sediu de bursă ce a avut-o la sfârșitul sec.19. A avut și alte funcții – sediu poștal, sediu de bancă și chiar sală de sport (după al-ll-lea război mondial). După 2001 devine sediul Bibliotecii Sala Borsa – biblioteca municipală multimedială ce coordoneză activitatea tututror bibliotecilor din oraș și din provincia Bologna. Este specializată în documentarea perioadei contemporane, având ca scop principal răspâdirea informației prin intermediul diverselor mijloace: cărți, CD-uri, casete video, reviste, ziare, bănci de date etc. dar și ca sediu pentru organizarea unor evenimente culturale și artistice. În interiorul sălii, sub podeaua transparentă se pot vedea vestigii arheologice ale diverselor civilizații din perioada antică (villanoviană, etruscă si romană).
Latura nordică – este alcătuită din Palatul Podestà și Palatul Re Enzo.
Palatul Podestà (Palazzo del Podestà) – este palatul cel mai vechi din zona pieții Maggiore, costrucția sa datând în jurul anului 1200, odată cu începutul amenajării zonei centrale a orașului. Era sediul pentru Podestà – sediul puterii executive a orașului, în interiorul său având loc reuniunile politice ale orașului. În această clădire a fost declarată în 1256 de către consiliul comunal eliberarea servitorilor comunali, toți cetățenii orașului devenind liberi. Era sediul Căpitanului Poporului ce avea rolul e a asigura ordinea în oraș și de a executa sentințele date de consiliul orășenesc. Din sec. 16 până în sec. 19 a fost sediu de teatru, în momentul actual fiind utilizat ca sediu pentru diverse congrese stiințifice sau întruniri artistice.
Formează un complex arhitectonic în care se intersectau două străzi vechi ale orașului în punctul numit Voltone(boltă) de la Podesta, o zonă de arcade sub care inițial se făcea comerț și se efectuau execuțiile publice prin spânzurătoare. Din 1525 pe arcade au fost așezate 4 statui din teracotă ale sfânților protectori ai orașului: San Petronio, San Procolo, San Domenico e San Francesco. Sub acestă boltă se constată un extraordinar efect acustic ce permite vizitatorilor de a se auzi chiar vorbind cu voce scăzută atunci cand se află în colțurile opuse ale bolții. Deasupra la Voltone se înalță turnul Arengo(Torre dell’Arengo) – construit în 1259 ce deține clopotul ce chiamă pentru întrunirile consiliului cetățenesc orășenesc (numit si arengo), pentru reunirea forțelor de ordine dar și cu ocazia principalelor evenimente din viața orașului.
Palatul Re Enzo este un corp de clădire adăugat în anul 1245, în partea nordică la Palatul Podesta, numele său venind de la Re Enzo di Sardegna – fiul împăratului Federico al II-lea al Suediei. Acesta a fost capturat în bătălia de la Fossalta, ținut prizonier 23 de ani în acest palat in perioada secolului 13 de către autoritățile orașului Bologna.
Piazza Nettuno – este spațiu cuprins între Sala Borsa și Palatul Re Enzo. Numele ei vine de la fântâna arteziană numită Fontana di Nettuno(Fântâna lui Neptun). Este o fântână monumentală construită în 1565 de sculptorul olandez Jean de Boulogne da Douai – numit apoi Gimbologna, cu scopul de a marca guvernarea fericită a orașului pe timpul papei Pio IV, unchiul lui Carlo Borromeo – cardinalului bolognez al acelor vremuri.
Latura estică – este formată de Palatul Băncilor(Palazzo dei Banchi)
Palatul Băncilor – are un nume ce vine de la banchi(spațiile cu rol bancar) în care se realizau operațiuni de schimb valutar. Construcția sa datează în secolele 15 -16 realizâdu-se pe baza proiectului lui Jacopo Barozzi – numit si Vignola, având scopul de a oferi o fațadă arhitectonică de prestigiu Pieții Maggiore și să izoleze piața de cartierul comercial transferat din Piazza Maggiore în spatele palatului. Deasemenea avea rolul de a face legătura între Piazza Maggiore și Palatul Archiginnasio – primul sediu unitar al Universității din Bologna (între anii 1563 și 1803), devenind apoi sediul Bibliotecii Comunale – cea mai mare bibliotecă a regiuni Emilia Romagna.
Palatul deține ca element arhitectonic specific Il Pavaglione – un portico (zonă piedonală acoperită si loc de promenadă a lumii bune a orașului) ce leagă Piața Maggiore de Piața Galvani. În piața Galvani se desfășura târgul gogoașelor cu fir de mătase, utilizate de industria mătăsii din oraș. Bologna era în epoca respectivă (secolele 14 – 18) un centru textil foarte mare, egal ca importanță cu Milano, avand tehnica de prelucrare a mătăsii cea mai avansată a epocii.
Piața Maggiore este azi o zonă piedonală, având în centru o platformă piedonală numită: il crescentone – realizată din granit alb și roz în anul 1934, având în zilele noastre rolul de podium pentru diverse manifestări artistice și întruniri politice organizate în oraș.
Constantin Păuleț
