În această vară, împreună cu un grup de credincioși din Parohia Ortodoxă Română din Bologna, am participat la un pelerinaj la Roma.
Cu toate că știam intinerariul, totuși continuam să privesc acest pelerinaj ca pe o ocazie de a face o excursie la Roma. După patru ore de autocar iată-ne ajunși la Roma.
Intinerariul prevedea vizitarea catacombelor San Sebastiano. Apoi diverse biserici edificate deasupra mormintelor ( moaștelor ) unor mari sfinți – Sfântul apostol Pavel, Sfântul apolstol Petru, … .Apoi am vizitat Colosseum – ul, columna lui Traian, Altarul patriei construit de Mussolini. Am avut marele privilegiu de a putea intra în basilica San Pietro, care a fost construită pe mormântul Sfântului Petru, și de a o putea vizita. Deși am intrat înăuntru bisericii nu am putut vedea mormântul sfântului apostol, pentru că nu se putea ajunge decât la vreo 10 metri de celebrul altar cu coloane răsucite, dedesubtul căruia se află moaștele sfântului. Apoi am vizitat catedrala San Paolo Fuori le Mura, unde se află mormântul Apostol Pavel, supranumit și apostolul neamurilor. Au fost momente emoționante. Îmi vine în minte faptul că acum câțiva ani era în vogă pelerinajul la Santiago di Compostella ( Spania ). Era o modă, o tendință. Lumea încet, încet redescoperă valoarea unui pelerinaj. Un pelerinaj cere și anumite sacrificii, care aduc după sine și satisfacții, bineânțeles de natură spirituală.
Mergând spre Roma am cerut lui Dumnezeu în rugăciune, să mă ajute să înțeleg ceva, să mi se descopere ceva, sau cel puțin să mă întorc schimbat din acest pelerinaj. Pot afirma cu sinceritate că ceea ce am cerut Dumnezeu mi-a dat. Am fost atins din punct de vedere emoțional, atunci când am vizitat catacombele. Mereu am avut un respect profund pentru primii creștini care au suferit prigoana din partea păgânilor romani. Am fost deasemenea impresionat de istoria Sfântului Sebastian. Vedeam mereu în diverse reprezentări, picturi, sculpturi sau chiar basoreliefuri, pe acest sfânt, legat de un trunchi de copac și martirizat cu săgeți; nu știam că se numește San Sebastiano și nu știam istoria lui emoționantă. Spre sfârșitul zilei am vizitat și sediul Episcopiei Ortodoxe Române la Roma. Episcopul în persoană nu era prezent, pentru că era plecat în nordul Italiei cu probleme administrative. Am fost primiți de purtătorul de cuvânt. Acest părinte ne-a primit cu multă înțelegere, cu cuvinte de duh, am fost încurajați și îmbărbătați în urma scurtei cuvântări pe care am auzit-o de la părintele….: ” pelerinul este obosit ” …” pelerinul vine dintr-o călătorie lungă ” … și într-adevăr așa era. Eram obosiți ca și după o zi de muncă grea.
Poate că cel mai mare avantaj al acestui pelerinaj a fost înțelegerea, sau mai bine zis conștientizarea faptului că pe pământul Italiei se află moaștele ( osemintele ) unor mari sfinți; care sunt celebrați atât de biserica Ortodoxă, cât și de cea Catolică ( pentru faptul că acești sfinți au trăit și au murit înainte de marea schismă ). Trebuie menționat și faptul că am avut pe tot parcursul, un ghid turistic la dispoziție. Un ghid trimis din partea episcopiei. Dorința Episcopiei este aceea de a ne cunoaște istoria ( ca biserică ) și de a înțelege importanța locurilor sfinte. Sentimentul cu care m-am întors este acela de respect și de reverență față de un oraș pe care nu îl consideram decât din perspectiva unui obiectiv turistic.
Țin să menționez că Episcopia organizează periodic pelerinaje. Pe lângă Roma, se mai fac pelerinaje și la locurile sfinte ( Ierusalim, Athos ). Prețurile sunt foarte conveniente. Pentru a înțelege importanța unui pelerinaj trebuie să participi.
Nicolae Ciprian Rebega
