Părintele Ion Rîmboi în dialog cu ziarul Frăţia Românească

Una din figurile importante ale societății românesti, din timpuri îndepărtate până în zilele noastre, a fost și este preotul. Prin funcția religioasă pe care o îndeplineşte ca rol principal şi prin participarea acestuia la viața de zi cu zi a creştinilor constituie un punct de referință pentru comunitatea pe care o slujeşte. De aceea l-am invitat pe parohul comunității ortodoxe române din Bologna părintele Ion Rîmboi să ne răspundă la câteva întrebări.
Dacă doriți pentru început să vă prezentați.
Sunt preotul ortodox Ioan Rîmboi, sunt parohul comunității ortodoxe române din Bologna. Am venit în Italia în 1991, pentru prima dată la Milano. Acolo am stat pentru 7 ani de zile, până în 1998. Prezența mea ca preot misionar a fost la parohia ortodoxă română din Milano, unde am activat dând o mână de ajutor părintelui Traian Valdman, paroh al comunității de acolo. După care am fost trimis ca preot misionar în Emilia Romagna în 1993, făcând sfânta liturghie prin rotație: la Reggio Emilia, la Modena, la Bologna. Situația aceasta a durat până în 1998 când am reuşit să creez nuclee de români, pe vremea aceea într-o prezență mică în toate aceste oraşe şi am considerat, sub binecuvântarea, pe atunci a Înalt Preasfințitului Mitopolit Serafim, care era superiorul nostru, să creez comunitatea ortodoxă română la Bologna, capitala provinciei, fiind prezent din 1998 permanent aici.
Cum ați reușit să vă faceți cunoscut comunității?
Prima perioadă a fost foarte grea pentru că nu cunoşteam pe nimeni, de aceea am apelat la mijloacele cele mai elementare: am luat cartea de telefoane, unde vedeam un nume românesc sunam. Am fost cunoscut mult în comu- nitatea catolică locală, fiind invitat la nivel de parohie, de Caritas sau de episcopie, făcând diferite conferințe asupra ortodoxiei, în felul acesta am devenit cunoscut. A fost o muncă destul de grea, care cerea multă răbdare, dar până la urmă cum se spune s-a dus vestea şi românii au început să devină o comunitate, care duce o viață normală, cu slujbe dumi- nica, botezuri, cununii şi aşa mai departe.
Cum vedeți apropierea româ- nilor plecați în străinătate față de biserică? Cum trăiesc ei spiritul religios?
Ei au venit aici, s-au confruntat cu anumite probleme de integrare, dar normal că duceau dorul şi de casă, de tradițiile noastre religioase ortodoxe, duceau dorul sfintei liturghii, aveau nevoie de botezuri, de cununii, de aceea tră- iau acest sentiment religios mai intens, profund. Se poate spune că sentimentul religios îl trăiau ca o speranță, aveau nevoie să se agațe de ceva, aveau nevoie de un punct de referință.
Și riturile religioase pe care le practicau în România, tradițiile românești cum continuă să le exercite și aici?
Aici au devenit mai religioşi, pentru că prezența bisericii era un punct de întâlnire nu numai religios, dar şi cultural, românesc. Oamenii se regăseau, vorbeau între ei în limba română, erau mulțumiți că aveau pe cineva cu care să comunice, se regăseau în modul de a gândi, în stilul de viață si dificultăți. Am devenit aici, ca o familie nu religioasă, dar românească, în toate aspectele.
Dintre aceste probleme care sunt cele mai frecvente?
În general problemele erau cele sociale, oamenii aveau nevoie să fie sprijiniți, încurajați din punct de vedere religios, dar să fie cineva care să-i consoleze, să-i mângâie,să-i încurajeze. Veneau la biserică să-şi facă rugăciunile lor, prin care trăgeau speranța că Dumnezeu îi ajută, dar normal că îşi spuneau şi problemele lor sociale: de muncă, casă, de familie, şcoală, copii şi aşa mai departe. De aceea biserica a devenit un loc în care circulau şi informațiile sociale. Se vorbea de muncă, de un loc de dormit, infomații în legătură cu România, de trimis pachete, de transport de persoane. Probleme care pentru ei erau importante şi la care, de ce nu, mulți şi-au găsit rezolvarea aici în biserică.
Vorbeați și de evenimente de tip cultural, în ce fel de evenimente v-ați implicat?
Au fost şi activități culturale, facem şi activități de aceste gen pentru că aici urmărim nu numai sensibilitatea religioasă, dar ro- mânească, în general. Am sarbatorit ziua națională a României pe
1 decembrie, si pe Moş Craciun care vine cu sacul cu daruri pentru copii, am organizat Revelionul cu bucatarie româneasca, şi pe 24
Ianuarie am profitat să cântăm Hora Unirii în biserică. De asemenea un moment deosebit este 8
Martie, am pregatit mărțişoare pe care le am daruit la femei, la mame. Pot să menționez şi mese- le româneşti organizate cu ocazia Hramului bisericii pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae, de Crăciun şi de Paşte, atunci profităm de a expune toată arta noastră culinară şi de ce să nu spunem, dorința de a mânca mici, sarmale si bunătățile noastre culinare, pe care noi le ve- dem tot ca pe un fapt cultural.
Autoritățile locale din Bologna sau cele românești, ce relație aveți cu ele?
Consulatul General al Romaniei are sediu şi la Bologna. Domnul consul este prezent în mijlocul nostru de câte ori este nevoie să informeze comunitatea românească. Îi tinem pe credincioşii noştri informați asupra noutăților care sunt la consulat. Deasemenea, noi organizăm o dată pe an o întalnire ecumenică in care sunt invitați si membri comunităților: catolice, adventistă, metodistă, şi care au spirit ecumenic. Ei sunt prezenți, aşa cum si eu sunt prezent in mijlocul acestor comunități. Am avut vizita, în anii trecuți, în mij- locul comunității noastre a vice- primarului, care ne-a vizitat şi a luat cuvântul, în momente mai de descumpănă. Vrem ca prezența noastră în Bologna sa fie pozitivă, şi să reuşim să depăşim anumite probleme sociale.
Vă mulțumesc și dacă vreți pe final să transmiteți un me- saj comunității românesti din Bologna.
Un mesaj care ar fi potrivit pentru toți românii: am văzut că românii din punct de vedere religi- os, cultural şi românesc au o sensibilitate deosebită, trăiesc profund aceste momente. De aceea consi- der că ei ar trebui să participe cât mai mult la aceste acțiuni religioa- se, culturale ca să se simtă cât mai români. Şi singura bucurie pe care cred că o trăiesc profund şi sincer este participarea la acestea. Tot ceea ce semnifică România, ei pot găsi aici in biserică, de aceea noi îi îndemnăm sa vină, să se simtă ca la ei acasă. Consider că nu trebuie, nici să le fie ruşine că sunt români,nu trebuie sa considere nici că trăiesc ceva nesemnificativ, dim- potrivă eu cred că aici îsi pot găsi sufleteşte satisfacția adevarată.
Contact: Episcopia Italiei Parohia Sf. Ierarh Nicolae, Bologna Via Monaldo Calari 4 (capătul Via del Pratello)
Program: miercuri şi vineri ora 17:30 – Acatist sâmbătă ora 18:00 – Vecernie duminica ora 08:30 – Utrenia, ora 10:00 – Sf. Liturghie
pentru botezuri, cununii, sfințiri de casă sau alte servicii reli- gioase: preot Ioan Rîmboi tel: 355709713 e-mail: bolog- na@mitropolia.eu.

Eduard Bârsan